Printre cele mai de importante piese descoperite în așezarea geto-dacică de la Poiana (antica Piroboridava), se numără și un inel de aur cu camee.
Acesta a fost descoperit în anul 1949, alături de un bogat material arheologic, în ultimul nivel de locuire datat între începutul secolului I a. Chr. – jumătatea secolului II p. Chr.
Inelul este un produs tipic pentru orfevrăria romană creată sub influență elenă, tradiție reflectată prin cameea montată în placa inelului.
Cameea, o piatră de sardonix gravat în relief, se distinge prin „amprenta” elenismului și prin calitatea superioară a prelucrării.
Iconografia înfățișează o zeitate care conduce un car tras de cai în galop, un model frecvent întâlnit în cea de-a doua jumătate a secolului I a. Chr. – începutul secolului I p. Chr. în spațiul roman.
Minerva, zeitatea reprezentată pe camee, (Athena pentru universal grecesc) reprezintă o personificare a succesului obținut în urma confruntărilor militare. Această reprezentare a Minervei în bigă este destul de rară.
Inspirată din arta și legendele elene, cameea se poate poziționa între piesele create în special pentru zona oficială, cu legătură către mediul militar. Presupunerea este întărită de aspectul masiv al inelului, diametrul general al verigii indică purtarea lui de către un bărbat. Inelul a fost realizat la comandă pentru o persoană din mediul militar. Minerva – zeița înarmată este îndrumătoarea soldaților.
Utilizarea inelelor în sfera militară este sugerată de Plinius cel Bătrân care glorifică perioada de început a Republicii când la mare preț era inelul de fier – simbol al vitejiei în luptă. Cu timpul, se impun inelele de aur, a căror purtare era restrânsă inițial la membrii nobilimii, pentru ca spre finalul secolului III a. Chr. dreptul de a deține inel să se extindă și asupra primelor opt centurii ale ordinului ecvestru. Până la finalul Republicii acesta putea fi purtat și de către ofițerii inferiori.
În timpul Imperiului, Tiberius dă o lege conform căreia dreptul de a deține inel de aur a fost extins și asupra cetățenilor născuți liberi la a treia generație, cu o avere mai mare de 400.000 sesterți.
Inelul descoperit la Poiana este un obiect important atât prin simbolistica corelată cu zeița Minerva, cât și prin materialele din care a fost prelucrat – aur și sardonix. Un text din Pliniu cel Bătrân spune că aceasta (cameea) putea întrece în valoare aurul din care era prelucrat inelul.
Cu puternice conotații în sfera militară, inelul este posibil să fi aparținut unui personaj destul de important din armata romană.
Prezența acestui inel la Poiana poate fi privită ca o reconfirmare a prezenței militare în zonă și, în același timp, o mărturie a contactelor permanente între populația locală și noii veniți.
Inelul poate fi admirat în expoziția „Tezaur istoric” a Muzeului Nțional de Istorie a României.
(Informații și imagini extrase din A. Dumitrașcu, C. Știrbulescu „Inelul de aur de la Poiana, jud. Galați. Un import roman în spațiul de la Nord de Dunăre”, în Capodopere 2020, pp. 9-21)
Paul CIOBOTARU, muzeograf